Cerneşti

 

 

Străveche vatră românească, Ţara Chioarului este atestată documentar din sec. al XIII-lea, fiind organizată în voievodate, din vechi familii nobiliare. Viaţa administrativă şi politică a zonei s-a polarizat în jurul Cetăţii Chioarului şi Baia Mare. Materialul arheologic descoperit în vechi vetre de sat demonstrează continuitatea neîntreruptă a populaţiei autohtone româneşti pe acest teritoriu. Cetatea Chioarului(Cetatea de Piatră), aşezată pe un povârniş de deal, într-o cotitură a râului Lăpuş, a fost contruită, probabil, imediat după năvălirile tătare. Ca zonă etnografică, Ţara Chioarului se integrează armonios ansamblului culturii populare româneşti. Satele chiorene mai păstrează şi astăzi, pe alocuri, arhitectura ţărănească şi meşteşugurile specifice, ca şi o serie de manifestări spirituale ce merită să fie cunoscute. Comuna Cerneşti se află la hotarul de est al Ţării Chioarului, la confluenţă cu Ţara Lăpuşului, zona etnografică învecinată, de care o desparte Dealul Pietrişului. Localitatea Cerneşti este atestata documentar, din anul 1424, ca localitate româneasca, fiind astazi reşedinţa comunei cu acelaşi nume din judeţul Maramureş, alcatuita fiind din urmatorele sate: Cerneşti, Magureni, Brebeni, Fânaţe, Ciocotiş, Trestia şi Izvoarele (Bloaja). Localitatea a fost întemeiată de voievodul Teodor Bota la începutul sec. al XVI-lea, caruia i-a fost atribuit acest domeniu prin acte nobiliare, pentru fapte de vitejie. Prin defrişări masive, bătrânul voievod şi jude a populat mai apoi satele Brebeni şi Ciocotiş. Așezata pe firul cristalin al Vaii Bloajei şi Vaii Brebului, localitatea îsi datoreaza existenţa şi vechimea neîntrerupta - bogaţiei pamântului şi harniciei oamenilor. Ocupaţia de baza a locuitorilor este agricultura şi albinaritul. În ciuda dezrădăcinării, determinate de industria mineritului din bazinul băimărean, pe valea rîului Bloaja s-au conservat destul de bine meşteşuguri şi obiceiuri străvechi, precum şi un patrimoniu imaterial remarcabil.